Something in the dark

Cu pasi marunti ma plimbam agale de-a lungul strazi inguste si late a satului. Imi placea acolo. Oamenii erau pritenosi, nu erau curiosi si cel mai important, sangele lor era curat, lipist de orice impuritate cum ar fi alcoolul. Desigur ca existau si betivii satului, dar pe aceia ii vanau doar novici care erau prea fricosi pentru a spera la o prada mai insemnata.
" Ai sa uiti tot ce s-a intamplat in noaptea asta. Fugi!" am auzit o voce zicand.
Un vampir, am zis in gand si mi-am continuat drumul, fixand insitent locul de unde se auzise vocea. O fata blonda statea nemiscata langa zidul unei cladiri asteptand sa afle cine era celalat vampir ce se afla in apropiere. Ii puteam auzi narile inhalandu-mi mirosul. Era gata sa atace, de asta eram sigura.
" Ce-ai mai crescut" am spus in soapta, stiind prea bine ca urechiile ei captasera imediat sunetul.

" Nu stiu. Am de gand sa stau ceva timp in "oras", dar in rest nimic nu-i sigur" am spus foarte hoarata
I-am aruncat o privire Helenei si am analizat-o din cap pana-n picioare. Era diferita, era perfecta, nu era ea. Cat de tare se schimbase. Oare asa aratam si eu? Eu eram unul dintre putinii vampiri care se mandrea ca-si pierduse toata umanitatea, dar stand acolo si privind-o pe surioara mea de mult pierduta ceva m-a facut sa ma gandesc daca ceea ce faceam sau daca ceea ce eram era ceva corect. Mii de sentimente se luptau in interirorul meu, gata sa evadeze si sa ma tradeze. Mi-am fixat privirea pe un punct din departare si am incercat sa ma calmez. Eram sigura ca Helena realizase tot ceea ce simteam eu. Eram speriata, cred ca acesta este termenul potrivit. Speriata, ca toata forta pe care o dobandisem de-a lungul anilor si tot dispretul pentru ceea ce ma inconjoara aveau sa dispara in noapte. Nu, nu puteam perimte asa ceva. Eram mai buna de atat.
" Cum mai e viata ta?" am intrebat nonsalant, inchizand toate sentimentele in mine

" Da. El mi-a dat darul. Si din cate vad si tie" am spus suspicioasa
" Cand am sa-l vad din nou pe acel nenorocit isi va dori sa nu ma fi facut vampir niciodata. Cum a putut in tot acest timp sa-mi ascunda ca esti in viata?"
Cand mi-a auzit micul discurs pe care-l tinusem mai mult pentru mine, a inceput sa ma priveasca suspect. Stiam ce-i in mintea ei. Era intrigata de faptul ca vorbeam de Gilbert de parca mi-ar fi fost cel mai bun prieten sau cel putin, o cunostinta apropiata.
" Vezi tu, cu timpul am invatat ca mereu trebuie sa ramai fidela celor ce-ti schimba viata, iar Gilbert m-a schimbat-o radical. Daca nu era el, acum as fi fost zece metri sub pamant" am spus usor amuzata. " Stiu ca e greu sa intelegi, dar nu imposibil"
Am inceput sa ma plimb pe trotuar, mai mult dansand decat mergand. Pasii mei mici de balerina se invarteau in jurul Helenei, dandu-i timp acesteia de a ingurgita imformatia.